Nota mea:
“Does this look like a team orientated group of individuals to you ? “
Prim plan cu “personaje picate din cer”. La propriu. Acest “Predators” nu are nimic de pierdut. Sare in gol. Acum ori niciodata. Ce o fi, o fi. Dupa cele doua esecuri de a “imperechea” doua dintre cele mai fascinante rase de extraterestri pentru marile ecrane, Fox a decis ca cineva mult mai bine dotat la capitolul “what is cool ?” ar fi bine sa faca acest film. Nu l-a regizat, in schimb Robert Rodriguez a produs “Predators” si a avut grija sa profite cat mai mult de libertatea de miscare primita cadou de la studio.
Remakeurile sau revitalizarile unor filme considerate deja clasice sunt cele mai salbatice bestii de imblanzit. La fel ca si in cazul lui “Predators”, nu toata lumea o sa fie fericita de produsul final. Singura temere pe care o avea orice fan Predator care a balit ani de zile in zadar dupa o continuare demna de catalogat drept “sequel”, era ca Predators o sa fie atat de chinuit sa fie fidel originalului incat la final nu ajungea sa fie decat o reflectie nereusita a filmului original.
Gandit mai mult ca o revitalizare a unei francize care acum 23 de ani promitea multe sub bagheta magica a lui John McTiernan, Predators capata un “s” parca smuls din coada de la Aliens. Filmul merge pe aceeasi premisa. Mai multi predatori, mai multi protagonisti, aceeasi jungla, acelasi joc. Numai ca tabla de joc e la cativa ani lumina distanta de galaxia noastra. Nu suntem pe planeta predatorilor, suntem pe o planeta care ofera conditii supravietuirii rasei omenesti. Imediat dupa aterizarea fortata, filmul imbraca hainele lui “Lost”, reusind sa adune in poienita un grup de indivizi culesi din toate colturile lumii. Teroarea nevazuta nu este un fum negru, ci reptile mari cloacate cu un dezvoltat gust pentru sporturi outdoors. Vanatul este alcatuit dintr-un yakuza, un razboinic din Cecenia, un razboinic african, o lunetista israeliana, un traficant de droguri, un condamnat la moarte, un doctor ratacit si un mercenar american.
Un cliseu in carne vie, “Predators” nu incearca sa fie mai mult decat poate, adica un film de categoria B, cu accent ascutit pe actiune, eviscerare, si violenta explicita fizica. “Predators” nu apeleaza la efecte speciale cgi. Regizorul Nimród Antal si producatorul Robert Rodriguez si-au imbracat actorii in costume, asa ca abandonati surprinderea la usa, pentru ca totul pare putin cam “crud” sau “in sange”. Legendara coloana sonora care a slefuit si mai bine imaginea predatorului in constientul colectiv este atent utilizata si raportata la fiecare moment de respiro sau suspans. Prezent in forma bruta, suspansul este inoculat in doze normale in combinatie cu intoarcerile de situatie si actiunea care te pune pe ganduri inca din primele minute ale filmului. “Cine moare primul ?” sau “Cum o sa moara personajele ?”
Fortati sa colaboreze intr-o jungla care da semnalmente bizare, personajele adopta strategia “strength in numbers”. In aerul proaspat de jungla pluteste un acut miros de “one night stand”. Si noi si personajele stiu ca ceea ce se intampla nu o sa dureze prea mult. Asa ca nimeni nu se da in vant la dialoguri si discutii personale. Omagiile sunt prezente pretutindeni cu multe referinte din alte filme memorabile (cele mai notabile fiind Aliens, The Most Dangerous Game, The Dirty Dozen, Lost) care implica razboiul sau jungla. Dar asta nu inseamna ca nu e loc si de ceva nou. Ceea ce cu totii am considerat ca lipsea din prima parte, a primit aici atentie deplina. Pentru ca au considerat ca duelul lui Billy din filmul original a fost tratat cu superficialitate (un strigat in departare), scenaristii au inclus in Predators o scena similara, in care yakuza (Louis Ozawa Changchien) cu o sabie de samurai gen Hatori Hanzo ramane in urma pentru un duel pe care nu vrei sa-l ratezi. Lupta nu a picat la montaj si a ajuns sa fie poezie in miscare.
Pentru a realiza un sequel decent la filmul din ‘87, Robert Rodriguez a incercat sa recicleze tot ce era vechi intr-un nou context. In primul rand aflam mai multe detalii despre Predatori. Nu avem inca nume pentru ei dar se pare ca sunt doua etnii. Una mai mare si mai infricosatoare decat cea cu care ne-am obisnuit de 4 filme incoace. Predators expune pentru prima data ce fel de animale de companie tin predatorii pe langa casa. Cainii par a fi mici pui de triceratops cu multe coarne si dinti fiorosi care sunt capabili sa rupa fara prea mult carnea de om. In jungla apare si Laurence Fishburne in rol de “bad ass motherfucker”, sau cel pe care nu-l calci pe batatai. Supravietuitor al acestui joc mortal, Fishburne il joaca de fapt pe Marlon Brando in “Apocalypse Now”.
Dar de ce Adrien Brody ? Pai raspunsul este cat se poate de elocvent. Daca in ‘87 musculatura uleioasa a lui Schwarzenegger aduna buluc lumea la cinema, in 2010, spectatorul se prezinta mult mai interesat de un erou a la Jason Bourne care isi are radacinile impamantate mai mult in realitate decat in fictiunea dictata de traditionalul si clasicul Hollywood. In timp ce originalul focaliza forta fizica a lui Arnold in duel cu zeul vanator, Predators apeleaza la agilitate, viteza si inteligenta. Asa ca Adrien Brody cu un abdomen perfect, fibros, murdar de noroi si plin de sfaturi militaresti nu ar trebui sa va uimeasca prea mult. Dupa principiul “the hunter becomes the prey”, vanatul devine predatorul si tot asa, Predators lasa loc in final pentru o posibila continuare sau spin-off. Orice ar fi, mergeti la cinema.
Poze Predators
Trailer Predators
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu