Un film care nu are cine ştie ce poveste…Un film lipsit de elemente care să te ţină captiv, aşadar, o peliculă destul de monotonă. Este prezentată povestea unui tânăr boem care merge în Manhattan pentru a se regăsi. Îi place foarte mult să citească, să viseze şi îşi doreşte să ajungă scriitor, însă prima lui slujba în noul oraş este în vânzări. Şeful său descoperă că nu i se potriveşte şi îi oferă o promovare în domeniul pe care şi-l doreşte.
Tot aici îl cunoaşte pe Henry Harrison (Kevin Kline), un vârstnic destul de ciudat la care ajunge să stea în chirie. Merg împreună la Operă făcând rost de bilete prin mijloace nu tocmai morale, ies la întâlniri cu femei bătrâne sau bolnave doar pentru că sunt foarte înstărite, stau la cafea pe scaune diferite şi refuză să comunice foarte mult întrucât Henry consideră că e mai bine să nu se cunoască unul pe celălalt foarte bine.
În ciuda faptului că Loius Ives (tânărul în cauză) are o anumită afinitate pentru comportamentul feminin şi că este prins de Henry travestindu-se în casa acestuia, nu este dat afară chiar dacă predecesorii săi au fost “izgoniţi” la prima mişcare greşită. Este clar că între Loius şi Henry, iar mai târziu vecinul lor (fostul chiriaş) se creează o legătură interesantă.
După cum spuneam, un film care nu are cine ştie ce acţiune, însă un film care pune accent pe caracterele diferite şi ciudate ale personajelor, pe evoluţia acestora şi pe felul în are loc interacţiunea – atât cea dintre ei, cât şi a fiecăruia, separat, în alte contexte sociale.
Trailer
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu