Alba şi Natasha. Două femei singure, frumoase, nonconformiste. Se întâlnesc într-o seară într-un bar din Roma iar de acolo, îşi continuă noaptea în camera de hotel a Albei. Deşi exisită o atracţie fizică intensă între ele, Natasha refuză să facă ceva ce ar putea regreta mai târziu. Cu toate acestea, revine în camera de hotel şi se lasă purtată de val.
Întreaga “acţiune” a filmului se petrece în această cameră. Devin din ce în ce mai apropiate însă de câteva ori la rând ambele inventează poveşti doar pentru a-şi proteja adevărata indentitate. Se lasă într-un final pradă sentimentelor şi îşi povestesc pe rând adevărata viaţă. Cu cât se apropie momentul despărţirii, cu atât devine din ce în mai greu să-şi ia la revedere şi să plece fiecare în ţara din care a venit.
Pentru fiecare dintre ele, aventura din ultima noapte petrecută la Roma se transformă în ceva mult mai intens. Atât Alba cât şi Natasha mărturisesc că este prima dată când întâlnesc şi simt adevărata iubire. Deşi pare destul de superficial, filmul este mult mai mult. Are o încărcătură emoţională foarte mare şi conturează perfect drama prin care atât Natasha (care trebuie să renunţe la căsătorie şi la o viaţă normală dar lipsită de emoţie, de bucurie şi sentimente), cât şi Alba (care e convinsă că nu va mai simţi iubirea în acest fel) o trăiesc puternic.
Deşi filmul pare ciudat la început şi plictisitor din cauza singurei locaţii în care este filmat, rămâne o capodoperă pentru cei care ştiu să vadă dincolo de el. Nuditatea, replicile pline de încărcătură şi în unele momente lipsa acestora, picturile şi coloana sonoră excepţională (mai ales cea de pe final) fac din această drama, una memorabilă. Ştiu, nu este un film comercial şi deloc tipic în ceea ce priveşte romantismul, nu are cine ştie ce acţiune sau suspans, însă pentru mine, rămâne un film în care iubirea şi arta se îmbină perfect.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu